Din ciclul Cuvinte şterse de praf:
EFEB, efebi, s. m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar). Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus.
Sursa: DEX ’98
EFEB, s.m, (La vechii greci) Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. Membru al unei efebii. [fr. éphèbe, cf. lat. ephebus, gr. ephebos].
Sursa: DN
eféb, s.m., pl. efébi.
Sursa: Dicţionar ortografic
Sunt total de acord cu aplicarea etichetei de “organism viu” oricărei limbi moderne. Lăsând la o parte (deocamdată) implanturile cu barbarisme inutile, în principiu sunt de acord şi cu procesul de modernizare continuă la care este supusă limba, mai ales cea vorbită. În acest context neaşteptat de dinamic, avem datoria (chiar patriotică aş zice) de a “şterge de praf”, de a prezerva şi arhiva întreg fondul naţional de cuvinte. Amplificând puţin, aş combina două dintre zicerile unor mari români:
nici a urmaşilor voştri, ci a urmaşilor urmaşilor voştri!
După părerea mea, academicienii nu vor ajunge prea curând la un consens privind raportul dintre vocabularul activ (totalitatea cuvintelor frecvent folosite) şi întregul lexic al limbii române. Circa 20% (procent susţinut de majoritatea specialiştilor) mi se pare suficient de realist, foarte apropiat de realitate. “Cuvântul care înnobilează” a fost proiectat pentru a vă readuce în atenţie cuvinte-matcă ale limbii române aflate în marea masă a celorlalte 80%.
Rubrica este realizată cu ajutorul DEX online (citiţi aici mai multe detalii despre Proiectul DEX online), de unde sunt preluate definiţiile. (Copyright ©2004-2010 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL)
